Cuvantul Presedintelui

 

      In anul 1997 camera noastră bilaterală de comerț si industrie a fost autorizată de instanța judecătorească să funcționează in București în baza Legii nr. 21/1924. După atâția ani de funcționare, pot să afirm că o asemenea asociație profesională este mai mult decât necesară, pentru întărirea comerțului dintre cele două țări frățești si menținerea unui dialog coerent care să ducă la integrarea Republicii Moldova in marea familie a țărilor europene.

      Pentru activitatea noastră îndelungată si fructuoasă CCI Romania-Moldova a fost recunoscuta ca asociație profesionala la nivel național de utilitate publica in anul 2011 în conformitate cu dispoziţiile art. 46 raportat la art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii Camerelor de Comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului.

      Dacă vreți să aflați ce face camera noastră trebuie să înțelegeți ce fac țările noastre de 25 de ani in politica lor. Dacă vreți să știți care este politica țărilor noastre trebuie să vedeți ce politică am făcut acum 70 de ani in urmă sau ce politică făceam in 1918 când se hotăra marea unire.

      Da, am făcut si bune si rele dar rezultatele in final au fost proaste si foarte proaste. Istoria nu ne-a protejat, oamenii au suferit groaznic iar marele frate de la răsărit nu ne-a înțeles. Noi in schimb l-am înțeles si am ajuns la Cotul Donului. Din cauza aceasta plătim si acum iubirile noastre. Dar eu cred că istoria se mai schimbă. Oamenii o schimbă ! Trebuie însă să avem oameni demni si verticali care să nu vorbească in doi peri. Prostituția intelectuală trebuie să ia sfârșit dacă vrem adevăr si dreptate. Oamenii politici actuali nu trebuie să uite lecția istoriei. Trebuie sa recunoaștem oficial ”holocaustul” cetățenilor basarabeni si bucovineni din timpul războiului, deportările in Siberia si alte gulaguri rusești pentru zeci de mii de oameni.

      La fel si in comerț. Am avut un acord de comerț liber si ne-am grăbit sa-l desființăm pretextând că așa ne cere Uniunea Europeană. Acum nu știm cu ce sa-l înlocuim.

      Ce am făcut bun, aruncăm la coșul istoriei. Nu ne duce capul decât la cele mai bune compromisuri fată de marele frate pe care nu trebuie să-l supărăm. Este falsă si greșită această abordare. Dragostea frățească trece tot prin stomac.

      Trebuie ca Moldova să fie o poartă reală de comunicare cu Rusia pentru Romania dar si pentru U.E. Aceasta este marea șansă a Moldovei. Cred că moldovenii basarabeni sunt singura nație care îi înțeleg bine pe ruși. De aceea, ei trebuiesc lăsați liberi astăzi, atât de noi cât si de ruși. Independența lor este astăzi in avantajul tuturor. Unirea cu tara mamă va veni de la sine daca nivelul de trai din România va fi atrăgător pentru moldovenii din stânga Prutului.

      Când Moldova se va integra in U.E. atunci sunt premizele ca Rusia să vină si ea in U.E. Acesta ar trebui să fie dorința tuturor si politică de stat dacă vrem să nu mai avem conflicte si armată in Transnistria. O Europă cu Rusia împreună este singura șansă pentru menținerea unui echilibru internațional cu marea Chină. Iar echilibrul este bun tuturor. Abia atunci marea iubire frățească ar putea fi adevărată si sinceră.

      O durere mare apasă însă pe umerii basarabenilor si urmașilor lor refugiați in martie 1944 si membri ai camerei noastre. Prin Tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947 statul roman a fost obligat să despăgubească pe cetățenii săi pe care i-a deposedat de bunuri si le-a sechestrat averile in timpul războiului conform art. 27 din tratat.

      Prin Rezoluția ONU nr. 56/83 din 2001 s-a stabilit responsabilitatea statelor pentru acte internationale nelegale/incorecte. Din acest motiv România a fost obligata sa emita Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.

      România nu vrea inca sa respecte obligatiile internationale la care s-a obligat sau a fost obligata iar Legea nr. 290/2003 nu se respectă inca de autoritățile statului. Li s-au reconstituit dreptul de proprietate CAP-iștilor deși colectivizarea s-a încheiat in 1962 si mulți s-au înscris de bună voie in CAP, li s-a reconstituit proprietățile celor deposedați după 1945, germanilor, evreilor, tătarilor si machedonilor din Dobrogea/Cadrilater, bisericilor, ungurilor, dar nouă NU ! Ce suntem NOI? Suntem cumva cetateni de categorie inferioara? Suntem cei mai oropsiți, suntem bătaia de joc a statului roman ! O întrebare apare firesc: DE CE aceasta discriminare? Si apoi, CE TREBUIE SĂ FACEM? Si mai ales, CINE TREBUIE SĂ FACĂ si DE CE NU VREA SĂ FACĂ?

      Iată de ce oamenii cei mai blânzi si care au suferit cel mai mult sunt si cei mai neglijați si batjocoriti de statul român. La fel ca si camera noastră de comerț. In 18 ani nu a venit nimeni de la guvern sau din altă parte să ne întrebe ce vrem si ce ne doare. In schimb a trebuit să dăm in judecată statul când cu neobrăzare un director general de la vamă si-a permis să încalce Acordul de comerț liber cu R. Moldova. Si ne-am dus până la Înalta Curte si am câștigat lupta cu Guvernul României. Dar cu Decizia Înaltei Curți si a noastră ei au făcut un lucru urât. Nu trebuie să vă mai spun ce au făcut, pentru că se știe.

      Si atunci stai să te întrebi: oare toate declarațiile frumoase de frăție si prietenie nu sunt doar niște vorbe goale? Care sunt faptele concrete si politicile de comerț in această zonă a Europei din partea României? Orice ar zice cineva supărat, ce se face este astăzi este mult prea puțin sau mai corect spus, rușinos de puțin.

      Totuși, cine are bani si vrea să ne ajute in ceea ce facem se poate înscrie la cameră fie că face, fie că vrea să facă pe viitor fapte de comerț. Noi ii sfătuim pe toți cum putem mai bine. Ca să știți, noi îi numărăm pe degete pe cei care ne-au sponsorizat pană acum, așa de mulți au fost, deși la serviciile camerei au apelat câteva mii de oameni cu fel de fel de probleme.

      Bineînțeles că de la stat nu am primit nici un ban in cei 18 ani. Aceasta arată politica reală si concretă de stat in domeniul comerțului în zonă. Dacă aveți ceva de zis, aștept mesajele voastre.